Ne placea sa ne punem ceasurile sa sune dimineata devreme , sa ne urcam pe blocuri si sa (inspiram) respiram rasaritul. Adormeam mai mereu-eu cu capul pe tine ; tu, rar cu capul pe mine. Ne trezeam buimaci inconjurati de pasari. Imi placea sa cred ca au grija sa ne trezeasca inainte ca soarele sa apuna.
Nu simteam nevoia de mancare, apa sau de altcineva prin preajma. Imi povesteai de tine, de colectia ta de scoici, care nici macar nu era a ta. Niciodata nu am stiut cum te cheama, dar oricum nu ar fi contat. Ar fi putut sa te cheme in fiecare zi altfel.
Trecea si apusul , si parca ii stiam fiecare miscare pe de rost. Ne placea sa credem ca vom fi acolo in fiecare dimineata, nepasandu-ne de cei care ne cautau somnorosi prin paturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu