marți, 25 noiembrie 2008

Balcoane cojite


Ne petreceam mai toate zilele si serile impreuna si ne placea sa colindam aiurea prin cartierul ala plin de blocuri cu balcoane cojite de tencuiala, ca niste sani plastici cazuti. Inca nu-i spusesem cat de mult o iubesc , mai precis nici macar eu nu stiam . Alteori mergeam la cinemateca si ramaneam cate o zi intreaga acolo , in sala. Nu ne incumetam sa iesim asa ca dormeam inauntru . Tot ce imi aduc aminte e mirosul pielii ei. Satule de Bucuresti plecam de nebune la munte. Stateam in camere inchiriate , in asternuturi straine si ne uitam la trecatori. O ascultam tolanita pe burta , cu mainile infipte in maxilar ascultand mai mult la mainile ei foarte bine ingrijite, cu pielitele taiate impecabil.

Stiam insa ca despartirea noastra nu va avea nimic dramatic pentru ca noi nu traiam deloc asa. Eram doar doua pustoaice bezmetice care isi petreceau viata profitand la maxim de tot timpul care ne-a mai ramas.

Niciun comentariu: